Divort

Instanta judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divort atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vãtãmate si continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.
            Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, dacã sunt îndeplinite urrnãtoarele conditii:
            a) pânã la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la încheierea cãsãtoriei si
            b) nu existã copii minori rezultati din cãsãtorie.
            Oricare dintre soti poate cere divortul atunci când starea sãnãtãtii sale face imposibilã continuarea cãsãtoriei. La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la încredintarea copiilor minori, obligatia de întretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.

Cãsãtoria este desfãcutã din ziua când hotãrârea prin care s-a pronuntat divortul a rãmas irevocabilã.
           Fatã de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale cãsãtoriei înceteazã de la data când s-a fãcut mentiune despre hotãrârea de divort pe marginea actului de cãsãtorie sau de la data când ei au cunoscut divortul pe altã cale. 

Are loc la cererea unuia sau a ambilor soţi, pentru motive temeinice, în cazul în care continuarea căsătoriei nu mai este cu putinţă, prin acordul soţilor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative:

·        până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin 1 an de la încheierea căsătoriei;

·        nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.

În practică au fost calificate ca motive de divorţ următoarele împrejurări:

·       părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal imputată pârâtului,

·        adulterul,

·        violenţa,

·        incompatibilitatea fiziologică,

·        boala incurabilă a unuia dintre soţi ascunsă celuilalt soţ la încheierea căsătoriei,

·       lipsa nejustificată a consimţământului la raportul sexual,

·    atitudinea necorespunzătoare a unuia din soţi manifestata prin violenţă fizică sau altă natură,

·     boala incurabilă gravă de care suferă unul dintre soţi, necunoscută celuilalt soţ la încheierea căsătoriei, făcând imposibilă coabitarea acestora,

·        pedeapsa privativă de libertate a unuia dintre soţi,

·        destrămarea vieţii de familie dovedit de manifestări imorale,

·        separaţia în fapt imputabilă pârâtului.           

La desfacerea cãsãtoriei prin divort, sotii se pot învoi ca sotul care, potrivit Art. 27 a purtat în timpul cãsãtoriei numele de familie al celuilalt sot, sã poarte acest nume si dupã desfacerea cãsãtoriei.
            Instanta judecãtoreascã va lua act de aceastã învoialã prin hotãrârea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sã încuviinteze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soti.
            Dacã nu a intervenit o învoialã sau dacã instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea înainte de cãsãtorie.

Pânã la desfacerea cãsãtoriei în conditiile prevãzute de Art. 39, sotii îsi datoreazã întretinere.
            Sotul divortat are dreptul la întretinere, dacã se aflã în nevoie din pricina unei incapacitãti de muncã survenite înainte de cãsãtorie, ori în timpul cãsãtoriei; el are drept la întretinere si atunci când incapacitatea se iveste în decurs de un an de la desfacerea cãsãtoriei, însã numai dacã incapacitatea se datoreazã unei împrejurãri în legãturã cu cãsãtoria.
            Întretinerea datoratã potrivit dispozitiilor alin. 2 poate fi stabilitã pânã la o treime din venitul net din muncã al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti. Aceastã întretinere, împreunã cu întretinerea datoratã copiilor, nu va putea depãsi jumãtate din venitul net de muncã al sotului obligat la platã.
            Când divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 si 3 decât timp de un an de la desfacerea cãsãtoriei.
            În toate cazurile, dreptul la întretinere înceteazã prin recãsãtorirea sotului îndreptãtit sã o primeascã.

Instanta judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronuntarea divortului, cãruia dintre pãrinti vor fi încredintati copiii minori. În acest scop, instanta va asculta pãrintii si autoritatea tutelarã si, tinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredintat tatãlui sau mamei.
            Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtãmântul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
            Totodatã, instanta judecãtoreascã va stabili contributia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de crestere, educare, învãtãturã si pregãtire profesionalã a copiilor.
            Învoiala pãrintilor privitoare la încredintarea copiilor si la contributia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de crestere, educare, învãtãturã si pregãtire profesionalã a acestora va produce efecte numai dacã a fost încuviintatã de instanta judecãtoreascã.

Pãrintele divortat, cãruia i s-a încredintat copilul, exercitã cu privire la acesta drepturile pãrintesti.
            Când copilul a fost încredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecãtoreascã va stabili care dintre pãrinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i încuviinta actele.
            Persoana sau institutia de ocrotire cãreia i s-a încredintat copilul va avea fatã de acesta numai drepturile si îndatoririle ce revin pãrintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile Art. 108 se aplicã prin asemãnare.
            Pãrintele divortat, cãruia nu i s-a încredintat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învãtãtura si pregãtirea lui profesionalã.

În cazul schimbãrii împrejurãrilor, la cererea oricãruia dintre pãrinti sau a copilului, dacã acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autoritãtii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecãtoreascã va putea modifica mãsurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între pãrintii divortati si copii. Modificarea mãsurilor luate potrivit dispozitiilor Art. 42 alin.1 si 2 se va putea face cu paza cerintelor prevãzute de acele dispozitii.

Acte necesare divort

-Copie act identitate reclamant

-Certificat de casatorie in original

-Copie certificat de nastere minori si act de identitate daca au peste 14 ani